VIAŢA LUI PASTEUR / THE STORY OF LOUIS PASTEUR

Cu: Paul Muni, Josephine Hutchinson, Anita Louise, Donald Woods, Fritz Leiber, Akim Tamiroff

VIAŢA LUI PASTEUR se înscrie seria filmelor biografice de care regizorul William Dieterle este atras în anii ’30. Prin intermediul acestui gen (biopic), sunt urmărite viețile unor europeni renumiți pentru contribuțiile aduse în anumite sectoare ale vieții sociale, politice sau științifice. Dieterle nu se îndepărtează de contextul social-politic al epocii, pe care îl urmărește cu atenție, pentru a contura cât mai bine trăsăturile perioadei de care ţin personajele. Astfel, viața chimistului care, în secolul al XIX-lea, pune bazele microbiologiei moderne constituie doar punctul de plecare pentru construirea portretului unui om dispus la sacrificiu de sine pentru a-i ajuta pe ceilalți. Producția cinematografică ni-l înfățișează pe Louis Pasteur (Paul Muni), cel a cărui existență este urmărită pe parcursul a mai bine de zece ani, perioadă în care oferă lumii cele mai importante descoperiri, dar în care el se şi confruntă cu o comunitate științifică reticentă la opiniile sale cu privire la rolul dăunător al bacteriilor în progresul științific. Părăsirea Parisului, în urma interzicerii de către împărat a continuării cercetărilor sale în zone ce țin exclusiv de medicină, nu împiedică însă adeverirea observațiilor lui Pasteur. Ignorarea recomandărilor sale asupra spălării și dezinfectării instrumentelor avea să cauzeze infectarea spitalelor din Paris și nenumărate morți. Totuși, filmul explorează în continuare hotărârea cu care cercetătorul se împotriveşte scepticismului celorlalți medici. Dieterle invită spectatorii și să-l descopere pe cel pentru care viața și moartea, deși se condiționează reciproc, pot fi uneori influențate de om, măcar pentru o scurtă perioadă, tocmai pentru a mai oferi o șansă de supravieţuire umanităţii. Pentru Pasteur, convingerea este că celălalt (nu doar un celălalt de astăzi, ci şi unul de peste timp) este cel care merită orice ajutor, iar încrederea în propriile forțe nu trebuie nicicând condiționată de părerile exterioare. Prin descoperirea unor vaccinuri contra antraxului (maladie ce făcea ravagii printre animale) și, ulterior, contra rabiei, omul de știință ajunge să câștige treptat încrederea și recunoștința celorlalți membri ai Academiei de Medicină. Un important detaliu este rolul pe care îl joacă familia în viața cercetătorului, în special Marie Pasteur (Josephine Hutchinson), soția care îi oferă susținere constantă. Interesant este și contrastul dintre ruși, care îi recunosc realizările și își pun toată încrederea în geniul lui Pasteur, și francezi, care se arată mult timp neîncrezători, până să-i încurajeze descoperirile. Trecând dincolo de portretul cercetătorului dedicat și pasionat, filmul surprinde totodată și drama oricărui om capabil să lupte până la capăt, indiferent de opoziția și ironiile celorlalți față de realizările sale. (Larisa Luca)